Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, ziua iubirii autohtone, o tradiție veche păstrată din moși- strămoși.
Spre deosebire de Valentine’s Day, sărbătoare importată, Dragobetele are rădăcini adânci în cultura populară și simbolizează începutul primăverii, al iubirii și al renașterii naturii. Legenda spune că Dragobete era fiul Babei
Dochia, o figură mitologică importantă în folclorul românesc. Se povestește că acesta era un tânăr chipeș și fermecător, protector al îndrăgostiților, aducător de iubire și noroc. În unele povești, este înfățișat ca un voinic asemănător lui Eros sau Cupidon, dar cu o esență profund românească. Se spune că umbla prin păduri, cântând și aducând veselie, iar fetele și băieții îl invocau pentru a avea parte de iubire sinceră și căsnicii
fericite. În trecut, această zi era plină de obiceiuri menite să aducă iubire și armonie în viața oamenilor. În satele românești, fetele și băieții mergeau în pădure să culeagă primele flori ale primăverii, crezând că acest gest le va aduce un an plin de iubire și noroc. Tot în această zi, tinerele adunau zăpadă proaspătă, cunoscută drept „zăpada zânelor”, pe care o topeau și o foloseau pentru a-și spăla fața, convinse că astfel vor fi frumoase și iubite tot anul. Astăzi, deși multe dintre aceste obiceiuri s-au pierdut, Dragobetele rămâne o sărbătoare specială în inimile românilor. Ne amintește că iubirea nu are nevoie de cadouri scumpe, ci de gesturi simple,
sincere și autentice. În comunitatea din Trifești, această zi poate fi un prilej inunat de a ne apropia mai mult de
tradițiile strămoșești, de a celebra dragostea și de a împărtăși bucuria cu cei dragi. Să păstrăm vie această frumoasă tradiție românească și să ne amintim, în fiecare 24 februarie, că Dragobetele aduce iubire și veselie în sufletele noastre!
